| Primul tau safari |
|
Acum, cand scriu aceste randuri, imi vine in minte primul meu Safari in straniul tinut dintre Namib si Kalahari; citisem raspunsul marelui vânător indrăgostit de Africa, Ernest Hemingway, revenit de curand dintr-un safari, la intrebare unui prieten cand se va reintoarce: „De indata ce voi avea suficienti bani ca s-o fac...”. Dar am îndrăznit marea aventură: o vanătoare in Namibia. Trecusera, totusi, peste 70 de ani de când „Green Hills of Africa” a fost publicata. La sfarsitul celor 7 zile petrecute în primul meu safari de vanatoare, am scris organizatorului o scrisoare de multumire pentru ceea ce am vazut. Pot să jur cu mana pe inima, primul meu safari a fost o reusită deplina, dar a avut si un epilog neasteptat: an de an, când ma intorc acasa din Africa, de fiecare dată imi vine in minte intrebarea: oare voi mai putea reveni?
Sunt infectat de acest „virus” necunoscut, care ma face să simt o atractie irezistibila fată de misterele Africii negre si sălbatice!
Treptat am reusit sa strang materiale despre Namibia, flora si fauna autohtona, despre oamenii de acolo, si despre problemele lor. Nu a fost chiar usor, si am resimtit, pe parcursul anilor, dorinta de a prezenta o Namibie asa cum am invatat-o si iubit-o eu, o carte care sa imbine amintirile de vanatoare cu trairile unui turist in Africa: „Safari in sudul Africii”, o reeditare a unei carti in care am dorit sa redau experienta africana, dar, in acelasi timp, sa comunic cititorul neavizat ceea ce am descoperit acolo. As vrea ca posibilul calator pe meleagurile africane, caruia ii pot oferi această carte, sa ma judece cu inima, nu cu o minte riguroasa. Si dacă poate spicui câteva informatii utile pentru un viitor safari, bucuria mea va fi si mai mare.
http://www.vinatorul.ro |
|
Citeste mai departe >>> |
|
Capriorul |
|
...Urcam incet cu paznicul, pe poteca făcuta abia anul trecut, pe langa hranitoarea de cerb din Valea Seaca, spre un fund de padure, unde se ascundea o poienita cat o schioapa. Aici, iesea in fiecare seara „tapul cel mare”, de care imi povestise Vasile, cu un trofeu foarte frumos, tintuit in doua rozete groase si picurat cu perlaj de aur. Tapul era un batranel pribeag, care avea pe pulpa dreapta o zgarietura urata (dar vindecata) de la un glont de braconier.
Iesea destul de tarziu, pe langa niste tarsari, in spatele unui mar paduret. De aici, crestea o iarba inalta, care se prelingea intr-o sulita verde aruncata spre un mic desis de braduti, tocmai in capatul celalalt al poienii. Era un loc linistit si lipsit de poteci turistice sau de drumuri forestiere, lucru care l-a facut pe paznic sa imprastie in primavara cativa pumni de seminte, lucerna si trifoi, prin poiana, ca sa atraga caprioarele, in acea oaza de liniste.
Am ocolit hranitoarea, ocazie cu care ne-am uitat si după niste urme in pamantul jilav al izvorului, nascut din îngemanarea a doi bolovani, la nici o aruncatura de bat, undeva in dreapta hranitoarei. Nu am vazut decat niste urme de ciuta si de caprioare, care erau indreptate spre ciotul cu sare din geana padurii. Am trecut si pe la cioata să vedem daca trebuie pus alt bulgare de sare, ca doar timp aveam destul, si apoi catinel, catinel, am inceput sa ne apropiem de poienita.
Potecuta serpuia pe firul unui paraias, scaldat din cand in cand de razele soarelui, ca sa treaca apoi in padurea rara de fag, pierzandu-se intr-un final in radacina unui coscogeamite copacul, rasturnat de furtuni. Ne-am apropiat cu grija, si ne-am lasat inghititi in asteptare, de cei cativa braduti din margine.
Era cald si soarele inca revarsa asupra pamantului, clipociri fierbinti de raze, luminand auriu tot ce era în jurul nostru. Mai aveam incă destul de asteptat, asa ca Vasile s-a intins sub un bradut si la un moment dat, gasise o ciurda mare de mistreti pe care ii mana la jir. A fost de ajuns un ghiont ca sa-i imprastie pe toti si sa se intoarca pe partea cealalta. Oboseala. Ce sa-i faci?!
Soarele alunecase spre asfintit, iar fuioarele inserarii trimiteau hoardele de tantari cotropitori, intr-o lupta pe viata si pe moarte, impotriva noastra, „avioanele” tantaresti atacand cu furie, orice parte mai descoperita a „apararii noastre”.
http://www.vinatorul.ro |
|
Citeste mai departe >>> |
|
Studiu de caz - Ursul brun |
|
“De ce este necesar acest studiu?" Pentru ca fara o mica functie prin care sa fi luat in seama de responsabilii in domeniu nu prea poti sa faci nimic. Ca simplu turist am incercat ani de zile sa initiez o seama de schimbari in Bucegi. Evident ca nu-am reusit nimic, demersurile mele nefiind luate in seama de nici o autoritate in domeniu. Doar eram un simplu turist, idiot pesemne! Proiectelor trimise autoritatilor de resort nu li s-au acordat importanta si nici nu mi s-a raspuns in vreun fel, considerand probabil cei responsabili ca o să ma satur si o sa-mi vad de altele. Acele proiecte, idei, pe care anterior le-am adus la cunostinta multor oameni implicati in turismul local au fost gasite excelente de acestia. Deocamdata nu stiu ca institutiile respective, nu cei din turism, să le fi aplicat, mai mult ca sigur acestea au constituit o insulta la adresa lor. Doar nu ii invata pe ei unul de 26 de ani cum sa-si faca treaba! Singura institutie care mi-a acordat credit a fost Comisia Monumentelor Naturii dovada clara ca nu toti cei care ocupa o functie cheie franeaza pe cei care isi pot dovedi competenta. Nu intentionez sa ma cred un om deosebit de competent, dar stiu unele lucruri pe care numai experienta de teren ti le poate oferi.
Asadar de ce acest studiu? Pentru ca oricine poate observa ca ursul are un altfel de comportament, diferit de ceea ce stiam noi pana acum. Faptul ca nu s-a gasit o explicatie serioasa si deci credibila, m-a facut sa ma documentez cu staruinta luand in calcul atat parerile unor specialisti cat si ale unor simple persoane care au venit in contact cu acest rege al padurilor romanesti. La acestea am adaugat punctul de vedere al localnicului, al omului implicat în turism, experienta si punctul meu de vedere vizavi de aceste animale. Nu am intentionat sa creez o lucrare stiintifica ci sa explic pe intelesul tuturor ceea ce a determinat actualul comportament al ursului si noul sau mod de viata.
http://www.vinatorul.ro |
|
|
|
Citeste mai departe >>> | |
| Pescuit la crap in Delta |
|
A venit sezonul crapului de Dunare asa ca am sa va prezint o oferta foarte buna de pescuit la crap in Delta Dunarii.
Aveti de ales intre un pescuit mai antrenant, mai solicitant, pe bratul Chilia sau pe canalele Cernovca si Babina, in zone cu curent destul de puternic sau un pescuit mai relaxat, pe canalul Lopatna, un canal cu un curent slab. Avantajele ...
www.crap.ro |
|
Citeste mai departe >>> |
|
Avatul - galagios dar pretentios |
|
Cu toate ca prefer pescuitul stiucii, realizarile acestui an m-au determinat sa aleg ca subiect al acestui articol un rapitor des intalnit in apele noastre: avatul. Daca stiuca este considerata ca fiind vicleana si hulpava, atacand tot ce misca atunci cand se hraneste, avatul nu se ascunde in a face spectacol in acele momente cu o diferenta majora, nu ataca la intamplare.
www.rapitori.ro |
|
Citeste mai departe >>> |
|
Aventura in Laponia
Cupa Mondiala DE PESCUIT LA ŞTIUCĂ |
|
În Laponia, Suedia, va avea loc Cupa Mondială de pescuit la ştiucă. Cârligele au fost ascuţite, lansetele pregătite şi mulinetele unse.
Eugen German, Ion Dumitru, Sabin Buzatu, Cristi Anghelina şi Bogdan Sofonea sunt componenţii lotului naţional de pescuit cu momeli artificiale care pleacă până aproape de Cercul Polar pentru a demonstra lumii întregi că românii sunt cei mai buni pescari de ştiucă.
www.pescarul.com |
|
Citeste mai departe >>> |
| Tehnici de pescuit al cleanului pe raurile din Transilvania |
|
Desi adesea se gasesc tot felul de referi savante la pescuitul clenului in tot felul de medii dar inca nu am gasit un articol care sa se refere la tehnicile specializate ale cleanului in raurile din Transilvania.
Incerc sa impartasesc pescarilor cu mai putina experienta in spinning sau care au pescuit in ale partii ale tarii si nu cunosc specificul trasilvanean.
In primul rand vreau sa lamuresc ce inteleg prin rauri mari care sunt dupa parerea mea Muresul, Tarnavele, Somesurile si bineinteles Ariesul. Specificul lor este ca au adancimi variabile si practic alterneaza portiuni de zone nisipoase cu sectoarele pietroase.
www.rapitori.ro |
|
Citeste mai departe >>> |
|